Cum învață elevii din clasele 1-4?

Copiii la această vârstă sunt remarcabil de pricepuți la învățare. Mulți copii învață foarte bine din instrucțiunile verbale asociate, deseori cu stimuli vizuali. În general, dezvoltarea competențelor academice în aceste clase implică:

• Expunerea la material didactic nou

• Practică repetată și consecventă

• Indicații explicite despre cum să folosească noile abilități

• Feedback frecvent cu privire la munca lor

• Multe laude!

Tinerii de această vârstă sunt pregătiți să studieze fapte și să învețe procese pe care se pot baza ca instrumente pentru rezolvarea problemelor. De asemenea, tind să se simtă încântați de progresul lor, chiar și atunci când se desfășoară lent dar constant. Copiii din clasele 1-4 sunt foarte influențați de mediul lor social și învață de la colegii lor la fel de des/mult ca și de la învățători/învățătoare.

Desigur, toți copiii sunt diferiți. De exemplu, copiii cu dislexie, tulburări de limbaj și tulburări de atenție vor avea nevoie de o abordare mai specializată în învățare. Pentru alți copii este dificil să stea liniștiți în timp ce învață și aceștia vor învăța mai bine printr-o activitate kinestezică – stând în picioare sau umblând în cameră în timp ce ascultă sau fixează o idee. Pe măsură ce copilul dumneavoastră experimentează învățarea la distanță, puteți observa preferințele lui/ei de învățare precum și tehnicile care îi ajută să se concentreze.

Cum pot părinții să sprijine cel mai bine elevii din clasele mici?

În general, părinții sunt nevoiți să se implice mai mult în educația copiilor din clasele mici comparat cu părinții copiilor din gimnaziu. Când decideți ce funcționează cel mai bine pentru dvs. și familia dvs., luați în considerare următoarele sfaturi:

Planificați. Nu trebuie să creați programe rigide, dar poate fi util să planificați în avans activitățile zilei, chiar dacă sunt făcute doar în linii mari. Va fi mai ușor atât pentru dvs. cât și pentru copil dacă știți la ce să vă așteptați.olaborați cu profesorii. Școlile oferă servicii foarte diferite în acest moment, de la lecții video, clase virtuale, instrucțiuni trimise pe e-mail, la foi de lucru. Rețineți că cei mai mulți profesori nu au mai făcut acest lucru înainte; ei încearcă cu adevărat să–și dea seama cum pot să îi ajute cel mai bine pe copii să învețe de la distanță. Oportunitățile de contact cu profesorii vor varia, însă, atunci când puteți, este bine solicitați profesorilor ajutorul, să împărtășiți feedback cu privire la activitățile copilului și să încercați modalități de a face învățarea la distanță să funcționeze cel mai bine pentru copilul dvs.

Nu uitați cât de puternică este atenția dvs. pozitivă. În cazul copiilor mici, mulți părinți vor trebui să stea alături de ei, cel puțin o parte din timpul de școală. Acest lucru îi va ajuta pe cei mici să nu își piardă focusul iar părintele va fi capabil să bserve momentele lui/ei de frustrare, semn că sarcinile mai puțin captivante rebuie înlocuite de sarcini mai atrăgătoare. Copilul mic va fi foarte motivat dacă știe că timpul de citire implică să vă cuibăriți împreună și să-l ascultați citind sau că îl veți lăuda atunci când lucrează din greu la matematică.

Stabiliți așteptări realiste. Majoritatea părinților se află în situația de a jongla cu roluri diferite – profesia, îngrijirea copiilor, a casei și acum profesor, terapeut, antrenor. Prin urmare, nu este realist să vă așteptați de la copiii dumneavoastră să se angajeze în echivalentul unei educații tradiționale pentru o zi întreagă. Orice reușiți să realizați în această perioadă va fi de folos pentru a preveni pierderea de abilități și competențe (care se întâmpla inevitabil pe perioada vacanței mari, de exemplu). Nu uitați că o mare parte dinobiectivul dvs. este doar să le oferiți tructură și să le asigurați, pe cât posibil, un sentiment de normalitate. Fiți creativi. Rețineți că o mulțime de oportunități pentru învățare și dezvoltarea de noi abilități există și în afara activității școlare tradiționale. Ajutorul la treburile casei oferă oportunități excelente pentru dezvoltarea funcțiilor executive, precum planificarea și rezolvarea problemelor. Gătitul este un alt mod de a explora oncepte matematice (de măsurare, comparare, adunare și scădere) precum și de a exersa cititul, de a urma indicațiile unei rețete, de planificare și organizare, răbdare și toleranță la frustrare. Timpul liber este important și pentru a ajuta copiii să-și consolideze creativitatea, imaginația și abilitățile de autoreglare.

Păstrarea relațiilor sociale. Deoarece copiii de această vârstă învață atât de mult de la colegii lor, crearea de întâlniri online sau chiar desenarea de imagini pentru a le trimite prietenilor poate fi la fel de importantă ca munca academică tradițională.

Care este cel mai bun program pentru elevii din clasele 1-4?

Nu există niciun ”răspuns corect” aici – în cele multe cazuri, orice dvs. și familia puteți gestiona în mod realist va fi suficient pentru a satisface nevoile copilului vostru. Acestea fiind spuse, această grupă de vârstă poate beneficia de o structură care să se asemene, într-o oarecare măsură, cu sala de clasă, în care se acordă atenție zilnică fundamentelor citirii, abilităților de scriere, comunicare și matematică. Este important să aveți o structură pentru ziua acasă, chiar dacă este o listă de activități din care copilul poate alege. În mod ideal, fiecare activitate ar trebui să dureze aproximativ 15-25 de minute. Dacă vedeți că fiul/fiica dvs. nu poate persista în sarcină timp de 15 minute, acceptați acest fapt și lucrați pentru perioade mai scurte de timp sau, dacă poate și vrea să lucreze mai mult timp, atunci lăsați-l să facă acest lucru. Activitățile care se fac la masa de scris pot fi alternate cu activități fizice, cum ar fi să facă salturi în timp ce răspunde la întrebări cu adunări/scăderi, o vânătoare de comori după carduri cu cuvinte scurte ce rimează și care pot fi împerecheate la final. O zi de școală acasă – care să includă o perioadă de timp alocată pentru fiecare competență în parte – citire, scriere, activități de matematică, comunicare și înțelegerea mesajului scris – ar putea arăta astfel:

• Întâlnirea de dimineață (treceți în revistă ziua, data și activitățile zilei)

• Muncă la masa de scris

• Scurtă tranziție

• Muncă academică, fie ca activitate așezată, fie ca activitate fizică

• Timp de pauză și gustări

• Activitate academică

• Pauză de prânz cu o pauză de joacă/relaxare

• Activitate academică

• Sfârșitul zilei

Am constatat că intervalul de la 9:30 am la 2 pm este perioada pe care cei mai mulți copii o pot gestiona, însă este posibil ca unii copii să aibă nevoie de o zi mai scurtă. Aveți grijă să acordați pauzele la timp, atunci când copilul obosește, dar înainte de a deveni frustrat. Nu uitați să alternați sarcinile grele/neagreate de copil cu sarcini mai plăcute pentru acesta sau cu activități ce presupun mișcare.

Cum gestionăm opoziția copilului la sarcini/teme?

Când copiii tăi se plâng că fac muncă școlară acasă, nu sunt singurii! În situația prezentă, obiecțiile sau rezistența la muncă nu semnalează neapărat neascultare sau sfidare. Este posibil să fie nevoie să fim mai toleranți cu copiii noștri care spun: „Acest lucru este plictisitor!” sau „Nu vreau să fac asta acum!” S-ar putea să aibă dreptate că munca este plictisitoare pentru ei – o mare parte din ceea ce copiii învață la această vârstă necesită practică repetată. Sau ar putea fi prea dificil, pentru că este destul de greu să se atingă nivelul potrivit de dificultate pentru fiecare student. Amintiți-vă că prin aceste obiecții, copiii ar putea doar să dea glas frustrărilor pe care noi toți le avem cu privire la provocările din acest moment. Pentru a-i ajuta să-și proceseze sentimentele puteți să:

Evitați să îi respingeți sentimentele. În schimb, încercați să le recunoașteți și anunțați copilul că puteți vorbi despre ele mai târziu (după terminarea sarcinii). Dacă lăsați copilul să știe că vă pasă de ceea ce spune, puteți evita să intrați într-o discuţie în acel moment.

Ascultă. După terminarea timpului de lucru, rugați-vă copilul să explice de ce este supărat și faceți tot posibilul să ascultați cu atenție răspunsurile. Este posibil să aibă idei bune despre cum să îmbunătățească ziua de muncă.

Concentrați-vă asupra pozitivului. Chiar dacă copilul dvs. se plânge, vă puteți concentra atenția asupra a ceea ce face bine. Scoateți în evidență cât de mult îl apreciați pentru efortul pe care îl depune și astfel îl puteți ajuta să se reorienteze asupra sarcinilor ce trebuie făcute.

Cum îi pot ajuta părinții pe elevii claselor 1-4 să-și construiască independența?

La fel de importantă ca implicarea părinților este dobândirea independentă de abilități

și capacitatea copiilor lor de a fi studenți activi.

Pentru a-i construi independența, dați copilului șansa de a exersa fără atenția ta. Estimează cât timp poate lucra independent și spune, de exemplu, „Vreau să faci X, apoi o să mă întorc în 10 minute pentru a vedea cum ai procedat.” Dacă au avut succes, lăudați-i. Dacă nu au avut succes, verificați scurt și spuneți: „Ești aproape gata! Voi reveni peste un minut.” Sau încercați să puneți întrebări specifice: „Este vro problemă cu care te pot ajuta?” sau, “Unde te-ai împotmolit?” Cel mai bine este să evitați întrebări generale, cum ar fi „Cum merge, amice?” pentru că acelea invită la conversații distractoare care probabil nu vor avea legătură directă cu munca.

Când ar trebui să intrați și să ajutați? Dacă copilul tău cere cu adevărat sprijinul tău, atunci stai jos și oferă-i îndrumări. Cu toate acestea, dacă vă solicită să vă implicați în dialoguri ce nu au legătură cu sarcina, atunci vă puteți retrage atenția.

În timp, majoritatea elevilor de această vârstă vor putea să lucreze independent pe perioade tot mai lungi de timp.