Introducere

Este absolut firesc ca uneori, copiii noștri sa uite de temele de casa, sau să-și rătăcească mănușile la locul de joaca, sa viseze în timpul orelor sau sa se foiască la cina. Însa deficitul de atenție, impulsivitatea și hiperactivitatea pot fi, de asemenea, semnele Tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), care poate afecta abilitatea copiilor de a învața și de a relaționa cu ceilalți.

Ce este ADHD?

Cu toții cunoaștem copii care nu pot sa stea liniștiți, care par ca nu asculta niciodată, care nu urmează instrucțiunile, chiar dacă acestea le sunt clar explicate, care “trântesc” comentarii neadecvate la momente neadecvate. Uneori acești copii sunt catalogați ca problematici, sunt criticați pentru că sunt leneși și indisciplinați. Cu toate astea, este posibil ca acești copii să sufere de Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

ADHD este o tulburare care apare în copilărie, înaintea vârstei de 7 ani, este o afecțiune neuro-biologică complexă (exista o afectare a funcției unor neurotransmițători) asociată primar cu un tipar de inactivitate excesivă în lobii frontali ai creierului. Aceasta înseamnă că acea parte a creierului responsabilă de gândire, planificare, concentrare nu este așa activă cum ar trebui să fie și persoanele care suferă de aceasta tulburare nu reușesc sa își inhibe răspunsurile spontane – reacții care pot să implice totul de la mișcare, la vorbire, la atenție.

Neuroștiința creierului ADHD

Creierul ADHD are niveluri scăzute ale unui neurotransmițător numit norepinefrină. Noreprinefrina (sau noradrenalina) funcționează mână în mână cu dopamina. Dopamina este o substanță (neurotransmițător) care ajută la controlul centrului de recompense și plăcere al creierului.

Creierul ADHD are activitatea afectată în patru regiuni funcționale.

1. Cortexul frontal. Această regiune controlează funcțiile de nivel înalt:

• Atenţie
• Funcții executive (un set de procese mentale care ne ajută să conectăm experiența anterioară de o acțiune din prezent. Folosim aceste funcții pentru a efectua activități, cum ar fi planificarea, organizarea, strategizarea, acordarea atenției, amintirea detaliilor și gestionarea timpului și a spațiului).
• Organizare

2. Sistemul limbic. Această regiune este situată mai adânc în creier. Ne reglează emoțiile și atenția.

3. Ganglionii bazali. O deficiență aici poate duce la „scurtcircuitarea” informațiilor a comunicării inter-creier. Aceasta duce la neatenție sau impulsivitate.

4. Sistemul reticular de activare. Acesta este un sistem major de relee între numeroasele căi care intră și ies din creier. O deficiență aici poate provoca neatenție, impulsivitate sau hiperactivitate.

Nu as dori sa insist aici pe criteriile de diagnostic clinic fiindcă acest articol se vrea a fi un ghid pentru părinti însa aș vrea sa punctez că există trei subtipuri ale acestei tulburări:

• Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție – tipul combinat (cel mai des întâlnit, unde apar simptome atât din sfera hiperactivității-impulsivității, cat și din sfera inatenției)
• Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție – tipul predominant inatent (predomina simptomele de intenție – ADD)
• Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție – tipul predominant hiperactiv-impulsiv (predomina simptomele de hiperactivitate-impulsivitate)

Prin urmare, cele trei caracteristici primare ale ADD/ADHD sunt inatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea. Semnele și simptomele care apar la fiecare copil, diferă în funcție de caracteristica ce primează.

Simptomele inatenției la copii:

• Nu acorda atenție detaliilor
• Face greșeli din neatenție
• Are probleme în a se focusa pe o sarcină, este ușor de distras
• Pare ca nu asculta când i se vorbește
• Are dificultăți în a-și aminti și a urma instrucțiunile
• Are probleme în a se organiza, în a planifica și a duce la bun sfârșit un proiect
• Se plictisește de sarcini înainte de a le finaliza
• Își pierde frecvent lucrurile (teme, jucării, cărți sau alte obiecte)

Copiii care au doar simptome din sfera deficitului de atenție sunt de multe ori trecuți cu vederea deoarece nu au comportamente disruptive, care deranjează. Cu toate acestea, simptomele inatenției produc consecințe importante: copii sunt certați de părinti și profesori pentru ca nu respecta instrucțiunile, au performante școlare sub capacitățile lor reale, intra în conflict cu ceilalți copii deoarece nu joaca după reguli, etc.

Simptomele impulsivității la copii:

• Acționează fără sa gândească în prealabil
• Răspunde la scoală fără a fi întrebat sau chiar fără sa aștepte ca profesorul sa termine întrebarea
• Nu își așteaptă rândul atunci când se joaca cu ceilalți copii
• Spune lucruri inoportune la momente inoportune
• Îi întrerupe frecvent pe ceilalți
• Se amesteca în jocurile și conversațiile celorlalți
• Nu are capacitatea de a-și controla emoțiile puternice, ceea ce poate rezulta în accese de furie sau frustrare
• Prefera sa ghicească răspunsul decât sa aloce timp pentru rezolvarea unei probleme

Pentru copiii cu simptome din sfera impulsivității, instrucțiuni precum “așteaptă-ți rândul”, “ai răbdare” sunt mult mai greu de urmat, în comparație cu ceilalți copii. De asemenea ei au tendința de a fi irascibili și de a reacționa emoțional în mod exagerat. Prin urmare pot fi văzuți de cei din jur ca lipsiți de respect, ciudați sau având permanenta nevoie de atenție.

Simptomele hiperactivității la copii:

• Nu are astâmpăr, se mișcă continuu
• La scoală, se ridica deseori din scaun în timpul orelor
• Se mișcă constant, aleargă, se cațără, ca și cum ar fi acționat de un motor
• Vorbește excesiv
• Are dificultăți în a se relaxa sau a se juca în liniște
• Are o toleranta scăzută la frustrare, este rapid irascibil, își pierde cumpătul foarte ușor.

Hiperactivitatea este cel mai evident, mai ușor observabil simptom al ADHD-ului. Acești copii se mișcă în permanenta, uneori încearcă sa facă mai multe lucruri în același timp, oscilând de la o activitate la alta. Chiar și atunci când sunt obligați sa stea așezați, în liniște, ceea ce este foarte dificil pentru ei, aceștia își pendulează picioarele sau bat din degetele de la mana.

Important de menționat este ca toate aceste semne pot fi minime sau chiar absente când copilul se afla într-o situație noua sau de unu-la-unu (copil-parinte, copil-profesor, copil-psiholog), sau este angajat în activități foarte interesante sau des recompensate.

Chiar dacă unele sau majoritatea din simptomele descrise mai sus sunt prezente la copilul dumneavoastră, nu înseamna ca acesta are ADD/ADHD. Anumite probleme medicale, tulburări psihologice, evenimente stresante pot cauza simptome similare. De aceea va sfătuiesc sa aveți grija ca specialistul căruia vă adresați să exploreze și să excludă – dacă este cazul – următoarele posibilități:

• Dificultati de invatare sau probleme cu cititul, scrisul, motricitatea sau limbajul (dislexie, disgrafie, discalculie).
• Evenimente majore de viață sau experiente traumatice (ex.: mutarea într-un alt oraș sau la o alta scoală, decesul unei persoane apropiate, divorțul părinților, acte de agresiune sau intimidare din partea colegilor).
• Tulburări psihologice inclusiv anxietatea, depresia, tulburarea bipolara.
• Tulburări de comportament precum tulburarea de conduita și tulburarea opoziționismului provocator.
• Probleme de ordin medical precum afecțiuni ale tiroidei, probleme neurologice, epilepsie, tulburări de somn.

Cum ajutam copilul cu ADHD

Chiar dacă simptomele de inatenție, hiperactivitate sau impulsivitate se datorează ADHD/ADD-ului sau altei afecțiuni, acestea pot cauza foarte multe probleme dacă sunt ignorate și netratate. Copiii au probleme la scoală, acasă, cu prietenii și colegii, probleme care cauzează frustrări și dificultăți care conduc spre o stima de sine scăzută precum și tensiuni în cadrul familiei.

Tratamentul poate face o diferență dramatica în ceea ce privește simptomatologia copilului. Cu un suport adecvat copilul poate reveni la normal și poate obține succese pe toate planurile. Este nevoie de o mare doza de energie și răbdare pentru a face un copil cu ADHD/ADD să asculte, să termine o sarcina sau să stea nemișcat. Ca părinte, monitorizarea constanta poate fi frustrantă și extenuantă, însă exista metode și tehnici pe care le puteți implementa acasă pentru a recâștiga controlul și, în același timp, pentru a va ajuta copilul să aibe performanțe care sunt conforme potențialului său. Fiindcă, eu cred că aceasta este una din “tragediile” părinților care au copii cu ADHD – inteligenta copilului este deseori peste medie și performantele sale sunt mediocre sau sub medie.

Primul sfat pentru părinti este acela de a rămâne pozitivi și sănătoși ei însuși. Ca părinte, ești responsabil de sănătatea emoțională și fizica a copilului tău și poți controla acei factori care influențează simptomatologia copilului. Atunci când ai grija de tine, ești mult mai capabil de a avea grija de ceilalți. Dacă simțiți nevoia sa luați o pauza, nu este nicio rușine în a apela la prieteni sau vecini pentru a va lua locul pentru un timp. Este important ca în timpul acesta sa va relaxați, sa faceți acele lucruri care vă fac placere și vă destindeți și nu să discutați cu soțul/soția/prietenul despre problemele cu copilul. Trebuie sa vă amintiți că sunteți un model și un sprijin pentru copilul dumneavoastră. Atunci când tu ai o atitudine pozitiva, ești calm și concentrat, și copilul va fi mai calm și mai focusat. Trebuie sa vă amintiți în permanență că comportamentul copilului este datorat unei tulburări, cel mai des nu se comportă așa cum se comporta cu rea intenție. Încercați să aveți răbdare și păstrați-vă simțul umorului. Încercați să nu aveți așteptări exagerate de la copil. Spre exemplu, puteți să treceți cu vederea faptul că nu și-a făcut curat în camera dacă acesta și-a terminat de făcut temele și a dus gunoiul. Încercați să faceți unele compromisuri, acolo unde se poate. Dacă sunteți perfecționist, nu numai ca veți fi în permanență nesatisfăcut de performantele copilului, dar și copilul poate suferi, crezând ca nu este suficient de bun. Păstrați-vă încrederea în copilul dumneavoastră. Faceți o lista cu toate trăsăturile pozitive, cu toate punctele sale tari, aveți încredere ca el/ea poate să învețe, să se schimbe, să crească și să aibă succese.

Foarte importanta pentru copiii cu ADD/ADHD este stabilirea unui program fix, a unui mediu structurat. Studiile arata ca acești copii au performante mai bune la sarcinile care survin în momente și locuri predictibile. Sarcina dumneavoastră este de a crea o rutina și de a adera la aceasta, în asa fel încât copilul să știe la ce să se aștepte și când să se aștepte la un anumit lucru. Stabiliți ritualuri simple pentru luarea mesei pentru temele de casa, pentru joaca și somn. Simplificați, pe cât posibil, programul zilnic al copilului. Prea multe activități pot să-l distragă și sa-l agite. Creați un spațiu liniștit, lipsit de distractori unde copilul sa fie capabil să se concentreze pe sarcinile care le are de îndeplinit. Faceți tot posibilul sa fiți și dumneavoastră ordonați și organizați. Copilul trebuie să știe că fiecare lucru din casa are un loc anume și după ce este folosit trebuie pus la locul lui.

Stabiliți reguli clare și explicați ceea ce așteptați de la copilul dumneavoastră. Copiii cu ADHD au nevoie de reguli precise, clar formulate, pe care ei le pot înțelege și urma. Uneori este nevoie ca sarcinile complexe sa fie descompuse pe pași. Studiile arata ca copiii cu ADHD răspund foarte bine la sisteme de recompense și pedepse. Nu uitați însa ca acești copii sunt foarte des criticați și în alte medii decât acasă (la școală, intre prieteni). Prin urmare, încercați sa urmăriți și sa valorizați fiecare comportament pozitiv care apare, chiar dacă este un lucru mic și pare lipsit de importanță. Lauda este deosebit de importanta pentru copiii cu ADHD, tocmai deoarece ei o primesc destul de rar, mult mai dese fiind criticile și pedepsele. Cu alte cuvinte, deși pedepsele sunt uneori necesare pentru modificarea unor comportamente indezirabile, focusul este bine să rămână pe recompense și pe valorizarea comportamentelor bune.

Reguli de administrare a recompenselor:

– Fiți consecvenți! Răsplătiți fiecare comportament pozitiv, de fiecare dată când acesta apare.

– Încercați să folosiți drept recompense lauda, un zâmbet, o mângâiere, sau anumite privilegii mai degrabă decât dulciurile sau banii.

– Schimbați recompensele – copiii cu ADHD se pot plictisi dacă apare aceeași recompensa.

– Folosiți recompense imediate, funcționează mai bine decât promisiunea unei recompense în viitor. (ex. este mai bine să-l lăsăm să se joace pe telefon după ce și-a terminat temele de casă decât să-i promitem o excursie în week-end)

Reguli de administrare a pedepselor:

– Pedepsele trebuie stabilite înainte, ca și consecințe al unui comportament. Copilul trebuie să știe la ce să se aștepte în cazul încălcării unei reguli.

– Fiți consecvenți! Pedepsiți fiecare comportament indezirabil, imediat după ce acesta apare.

– Încercați ca pedepse retragerea unor privilegii existente.

– Nu criticați copilul, criticați comportamentul

– Atunci când apare un comportament indezirabil, întrebați copilul ce ar fi putut sa facă, cum ar fi putut sa se comporte altfel. Stabiliți împreună care era comportamentul adecvat în acea situație.

Copiii cu ADD/ADHD sunt foarte energici. Sporturile organizate sau alte activități fizice pot sa ii ajute să-și elimine surplusul de energie în mod sănătos și să își concentreze atenția pe anumite mișcări și tehnici. Sportul și activitatea fizică are nenumărate beneficii: ajută la problemele de concentrare, ajută la diminuarea depresiei și anxietății, la oxigenarea mai buna a creierului. Prin urmare, puteți găsi un sport care sa-i placa copilului dumneavoastră și care să se potrivească cu punctele sale forte.